Sari la conținut

Stratigrafie interpretată

Ce este

Stratigrafie interpretată este modelul subsolului pe care îl obții din înregistrările încercării. Definești un anumit număr de straturi — fiecare cu o adâncime inferioară, un tip de teren și greutățile volumice γ și γ_sat — iar software-ul calculează pentru fiecare valoarea reprezentativă N_SPT, din care derivă ulterior corelațiile geotehnice.

Cum se introduce

În fila Stratigrafie interpretată din Editor:

  1. Primul strat începe de la 0 m. Setează adâncimea sa inferioară (ex. 2,50 m).
  2. Fă clic pe + Adaugă strat pentru a crea stratul următor.
  3. Pentru fiecare strat:
  4. Setează adâncimea inferioară (m față de cota terenului).
  5. Alege tipul de teren: COES (coeziv), INCO (necoeziv) sau ambele dacă este mixt — tipul determină ce corelații se aplică.
  6. Introdu γ (greutatea volumică uscată sau naturală) și γ_sat (greutatea volumică saturată) în kN/m³.
  7. Dacă dorești, introdu argilă (%) și descrierea litologică.

Cele 7 metode de agregare N_SPT

Pentru fiecare strat, înregistrările care se încadrează în intervalul său de adâncime sunt agregate cu metoda aleasă de utilizator. Metodele disponibile sunt:

Metodă Când se folosește
Medie Teren omogen, variabilitate redusă
Minim Abordare conservativă — se folosește cea mai mică valoare
Maxim Estimarea limitei superioare (ex. pentru capacitatea portantă pe vârf)
Medie − 1σ Abordare statistică conservativă
Medie + 1σ Abordare statistică neconservativă
RNC (distribuție normală) Valoare caracteristică în probabilitate conform EC7 §2.4.5.2
RC (distribuție log-normală) Ca RNC dar cu distribuție log-normală — preferabilă pentru N_SPT cu valori mici

Metoda se setează în antetul coloanei N_SPT din tabelul de stratigrafie și este valabilă pentru toate straturile simultan.

Care este metoda potrivită?

Norma EC7 (și NTC §6.2.2) indică folosirea valorii caracteristice a parametrului, definită ca valoarea cu probabilitate de 5% de a fi depășită pe latura conservativă. Metodele RNC și RC se apropie de această definiție statistică. Pentru eșantioane mici (< 6 înregistrări pe strat) media rămâne referința cea mai robustă.

Conversia N_DPM → N_SPT

Pentru încercările continue, N_SPT de strat se obține din N_DPM aplicând coeficientul β (vezi Instrumente →). Produsul N_DPM × β este N_SPT echivalent pentru fiecare înregistrare; agregarea se aplică ulterior pe aceste valori echivalente.

Insigna Σ straturi / încercare

În partea de jos a ecranului de stratigrafie apare insigna:

Σ straturi  X,XX m  /  încercare  Y,YY m
  • Verde (✓): suma adâncimilor straturilor coincide cu adâncimea încercării — stratigrafie acoperă întreaga încercare fără lacune.
  • Galben (⚠): abatere între Σ straturi și adâncimea încercării — verifică că ultimul strat ajunge la finalul încercării.